Experiment social

aceasta relatare chiar e adevarata.
"Washington - Statia de Metrou, într-o dimineaţă friguroasă din ianuarie
2007. El a cântat şase bucăţi de Bach, timp de aproximativ 45 de minute.
În acest timp, circa 2 mii de oameni au trecut prin staţie, cei mai mulţi
dintre ei în drum spre locul de muncă.


După 3 minute de când începuse să cânte, un om de vârstă mijlocie a
realizat că violonistul era muzician. El şi-a încetinit ritmul şi s-a
oprit pentru câteva secunde, apoi a pornit grăbit pentru a-şi îndeplini
programul.

4 minute mai târziu violonistul a primit primul său Dolar: o femeie a
aruncat banii în şapcă şi, fără oprire, a continuat să meargă.

Peste 6 minute, un tânăr s-a lipit de perete să-l asculte, apoi şi-a
privit ceasul şi a repornit grăbit.

Peste 10 min, un băieţel de 3 ani s-a oprit, dar mama lui l-a tras
grăbită în lungul peronului, când puştiul s-a oprit pentru a privi la
violonist. În cele din urmă mama şi-a împins din greu copilul care a
continuat să meargă întorcând capul tot timpul. Această acţiune a fost
repetată cu mai mulţi alţi copii. Fiecare părinte, fără excepţie, i-au
forţat să se mişte.

Muzicianul a cântat 45 de minute. Doar 6 persoane s-au oprit şi au rămas
pentru o vreme. Aproximativ 20 i-au dat bani, dar au continuat să meargă
în ritmul lor normal.
A colectat în total 32 de dolari.

După 1 oră, a terminat de cântat şi s-a aşternut tăcerea. Nimeni nu a
observat. Nimeni nu a aplaudat şi nici nu a existat vreo recunoaştere.

Nimeni nu a ştiut acest lucru, dar a fost violonistul Joshua Bell, unul
dintre cei mai buni muzicieni din lume. El a cântat una dintre cele mai
complicate piese scrise vreodata, cu o vioară în valoare de 3,5 milioane
de dolari. Cu două zile înainte, Joshua Bell avusese un concert cu casa
închisă la un teatru din Boston , unde valoarea medie a unui bilet fusese
de 100 dolari.
Aceasta este o poveste adevarata. Concertul Joshua Bell, incognito în
staţia de metrou, a fost organizat de "Washington Post", ca parte a unui
experiment social despre percepţie, gust şi priorităţile oamenilor.
Întrebările ridicate: într-un loc comun, într-un mediu şi la o oră
inadecvată, putem percepe frumuseţea? Ne oprim pentru a o aprecia? Am
recunoaşte talentul într-un context neaşteptat?

O posibilă concluzie a acestui experiment ar putea fi:
Dacă nu avem un moment pentru a ne opri şi a asculta cântând pe unul
dintre cei mai buni muzicieni din lume, una din cea mai bună muzică
scrisă vreodată, cu unul dintre cele mai valoroase instrumente .... de
cât de multe alte lucruri frumoase ne lipsim?"