in peisajul normal penibilul a devenit zgomot de fundal de care cu usurinta putem face abstractie. intamplarea face ca in anumite momente acest "zgomot" sa-ti atraga atentia (probabil e zgariat discul pe alocuri): intru in magazin, mirosul de pufuleti ma loveste puternic (dar coafura rezista :P ), vanzatoarea plangea in hohote (nu am lovit-o in cap cu usa), trei "gealati" mancau pufuleti (ziceai ca sunt la inot sincron la cat de exact luau toti trei din pungi in acelas timp). problema? simplu! televizorul era dat pe "Dansez pentru tine" si candidatii isi prezentau dramele.
ps1: cred ca pentru multi faptul ca pot spune "vai saracul/saraca de el/ea" la vederea ca altii o duc mai rau ca ei din anumite puncte de vedere le da senzatia ce ei se afla cel putin cu un plan existential deasupra multora, poate au nevoie de drame si daca nu le au ce sa faca, trebuie sa le imprumute de la altii... dar eu zic sa denumim generic starea asta ca "paralizie intelectuala" (adica cand ai 2 neuroni care s-au plictisit de moarte unul pe altul si acuma ai ramas fara)
ps2(offtopic): porecla "bebos" nu vine de la "bebe" ci de la "bai boss"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu